Răspuns fără întrebare

"Turn around and smell what you don't see" Încă odată. Nu e o lovitură grea. Dar repetarea ei obsesivă mă oboseşte, îmi curmă răbdarea şi îmi ascute toate simţurile până le simt cum încep să cedeze. De la acut la mut nu e decât un sărut plin de ardoare şi scurt, un pahar de durere şi pelin dintr-o suflare băut. Îmi caut echilibrul şi sunt iar lovit. Insistent şi fără nici o intenţie paşnică, vibraţiile îmi seceră ultimele gânduri. S-a mai dus o notă. Timidă şi destul de fragilă cât să încapă prin sita privirilor care mă cercetează, a reuşit să treacă de partea cealaltă, să evadeze, să uite. De fapt am mai pierdut o parte din mine. Cu spatele la sită mă ridic iar de la pământ şi privesc cu întristare la umbra care îşi pregăteşte următoarea lovitură. Nu o întreb dacă e tot ce poate, nu mă întreb dacă se poate mai rău pentru că ştiu sigur că e posibil. O singură lovitură plasată unde trebuie şi mintea mea ar fi de partea cealaltă. Aş fi liber de conştiinţa mea care îmi tot trasează linii şi îmi interzice lucruri. Aceeaşi lovitură. Surdă şi oarbă, durerea se acutizează. Închid ochii doar pentru a îi deschide iar. Nu cedez. Refuz să devin umbra care loveşte în altcineva, refuz să îmi uit numele, refuz durerea. Rămân în picioare şi văd cum, lipit de sită, se cerne sufletul meu dincolo de ea, se cristalizează şi se ascunde de tot ce e în jur. Şi totuşi sunt încă în picioare deşi loviturile sunt din ce în ce mai puternice şi sapă mai adânc în interior. S-a dus şi lumina ochilor precum rândurile care se şterg din cartea viselor în loc să se aştearnă precum praful de stele. Nu se schimbă nimic. Umbra loveşte mereu, cu alt chip, cu alte prejudecăţi, cu o dorinţă inconştientă de a mă vedea precum ea. Am ales un mod de a vedea lucrurile, o parte a sitei care îmi cerne gândurile, o parte a lumii care impune standarde ridicole. Încet încet trec de partea cealaltă a sitei. Mă preling dureros printre vorbe fără rost, trec prin infiltrare precum un răspuns fără întrebare, trec pe ascuns în tabăra celor pe care trecutul din urmă i-a ajuns. Sunt de partea cealaltă şi o lovitură mă trimite direct în genunchi. Mă ridic şi mă întorc doar ca să văd aceeaşi umbră... Sunt prins în sită şi lovit din ambele părţi. Trecutul nu e decât o istorie care revine precum navele unui crucişator de luptă şi îmi lovesc conştiinţa în fiecare clipă. Nu pot să mă împart, Nu vreau să fug, vreau să rămân şi să lupt pentru lumina ochilor ce mi-a fost hărăzită, pentru că sufletul nu e decât o oglindă cernită, o lacrimă a inimii din lumea viselor care niciodată nu abdică....... "Look around just people, can you heart their voice, find the one who guides you to the limits of your choice"