luni, 26 octombrie 2009

Perfect insanity... (Wild child lost in my dreams)

....aud alarma ceasului si ma trezesc... Ciudat. Nu e prima oara cand mi-as fi dorit sa nu ma trezesc, sa visez la nesfarsit. Dar e prima data cand ma trezesc si caldura ei ramane cu mine. Ea? Care ea? Nu stiu. Si nici nu vreau sa stiu. Nu pot sa ii vad fata in vise, dar e mereu acolo, mereu langa mine, mereu calda, mereu zambitoare. Nu, nu i-am vazut niciodata, nici fata si nici zambetul. Dar stiu ca zambeste. Simt lucrul asta pentru ca... Pur si simplu il simt. E un sentiment bun, ca si cel pe care il ai cand te gandesti la o cana cu ceai cald intr-o seara geroasa de iarna. Cald, mereu cald si mereu liniste. Nu o liniste de mormant... Una interioara, relaxanta, ca si cum as zbura... Ma pierd incet in ochii ei fara ca ea sa isi dea seama, fara ca eu sa-mi dau seama.... Ce culoare? Stiu si nu stiu in acelasi timp! Nu stiu cine e, dar ii stiu zambetul, ochii, atingerea calda...Dar nu stiu cine e... Ma ridic din pat,imi beau cafeaua in timp ce ascult un pic de muzica, ma imbrac si plec la munca, tot cu ea in gand... Dar cum fac primul pas afara ma izbesc de frig si de ea. Se lipeste de mine si raman pe loc. Pur si simplu nu ma pot impotrivi, pentru ca ea e tot de imi doresc...Si totusi nu stiu cine e...Poate sunt nebun. De fapt sigur sunt nebun. Sufar de acea nebunie pe care nu o poti atinge pentru ca nu exista. E doar o dorinta, o speranta, o raza de soare prinsa in ochii ei. Picaturi de ploaie poposesc pe obrajii ei...Simt ca nu vreau sa plec de acolo,nu vreau sa ma despart de ea. In vise sau in realitate imi doresc asa de mult linistea ei incat sufletul a ramas pe loc, legat de al ei. Trupul e deja la munca, cu doua casti in urechi pentru a nu mai auzi ultimele barfe legate x si y care au facut z. Dar sufletul ei e legat de al meu, pironit in timp, inghetat la mijlocul clepsidrei, impotrivindu-se gravitatiei si refuzand sa cada pentru a se desparti. In simt caldura si o imbratisez, desi nu e nimeni in fata mea... O sarut pe frunte si ii simt sufletul lipit de al meu. Ma adancesc iar in ochii ei, nesupus corpului care nu stie daca sa se lase pierdut sau nu, uitand de mine pentru ca...aud alarma ceasului si ma trezesc...






miercuri, 14 octombrie 2009

Seminte...

Seminte de demoni in inimi de om
Sadite in noapte de vise ce dorm

Seminte de lacrimi in ochi de copii
sadite de vorbe si multe prostii

Seminte de toamna in suflete verzi
Sadite de varsta si ochii ce-i crezi

Seminte de vise ochii cei goi
Sadite de viata ce sta intre noi

Seminte de viata in locuri pustii
Sadite cu truda de-ai nostrii copii

Seminte de foc in nopti ca se smoala
Sadite de trupuri unite de seara

Seminte de ingeri in suflete albe
Sadite de voci cantand "Florile Dalbe"

Seminte in ochii tai cand ne privim
Tacem si nu spunem chiar daca iubim

Seminte in speranta din inima ta
In ochii doua lacrimi si un "Nu ma uita"