Cu zeci de amintiri şi gânduri rebele, cu mii de culori pictate pe el, cu suflete moi în zile senine, cu lacrimi de ceară în lumânări suspine. Fără să cauţi şi totuşi găsind, fără cuget dar în suflet simţind, păşeşti înainte pe drumul de foc şi rupi azi din suflet ce nu stă în loc. Pe drumul de lacrimi în ceaţa de gheaţă, vezi ca printr-un fulger speranţa de-o aţă. Păşind înainte, în timp implacabil, desfaci şi refaci al căii delir. Nebun, îmbătat de fiori, pierdut printre flori, rememorezi un sărut şi flăcările ce le-ai avut. Pe drumul de foc cu paşi pe mijloc, cu sufletul ars şi gândul în ceas, purifici venin, rescrii un destin. Pe drumul de gheaţă nu e pic de ceaţă, e doar un mic înger prescris pe un zâmbet. Pe drumul prezent, prin subconştient, cu sclipiri de mare din visele tale, cu râs cristalin de bucurie plin, cu ochii sihaştri din curcubeu te naşti, speranţă de mei cu suflet de tei, cu stele făclii în nopţile târzii, cu raze de floare renasc iar agale prin şuviţe moale din părul cicoare, captiv cu noroc în ochii de foc în zile cu soare trezit cu un sărut în braţele tale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu