Requiem for a dream... And Rebirth

Aici trebuia să fie scris altceva. Dar cum viaţa şterge totul precum lumina transformă întunericul în orice dorim noi, tot aşa şi rândurile vechi s-au transformat în altceva, în gânduri care răzbat dincolo de fum şi de oglinda care ne înconjoară. Una singură pentru că e peste tot, împresurată de fum şi de amintirile pierdute prin timp dar niciodată uitate. E timpul să îmi cer iertare, să multumesc şi să dau uitării imaginile care nu vorbesc, imaginile care încă mai privesc, imaginile care, în şoaptă, încă mă călăuzesc. E timpul să mulţumesc şi să păşesc prin oglindă şi să nu mai privesc înapoi. Îmi cer iertare pentru că aici nu se află nici ce mă aşteptam eu să fie, nici ce îşi dorea lumea... Aici nu se află nimic, pentru că a fost mistuit încet. This is the end of the path, another one begins...Into the mirror and outside the box, inside my own mind but lost between your thoughts, inside a dream that will never come true, inside my dream that will never see another tear through...