Oglinda unei amintiri

"Nu se va schimba nimic". E cea mai simplă şi mai nevinovată minciună. E cea mai plină de adevăr din suita pe care le vei auzi. E cea mai pură formă de adevăr şi cea mai simplă formă de durere comprimată în doar câteva silabe de gâtul şi emoţia că poţi fi combătută de fiinţa umană căreia i te adresezi. Nothing lasts forever but the earth and sky. Şi dacă nu mă crezi gândeşte-te doar câte se schimbă chiar în clipa în care spui că nimic nu se va schimba. Nici o prietenie nu poate rămâne la fel. Poţi dori mai mult dar niciodată mai puţin, te poţi lăsa amăgit dar niciodată minţit. Nu există minciuni nevinovate decât dacă nu simţi durerea de la capătul opus al firului. Şi dacă o simţi nu îţi pasă şi continui să negi că s-a schimbat ceva. Şi în momentul acela oglinda s-a deformat. Deja nu mai e doar o imagine care se schimbă progresiv, deja e un sentiment de durere care creşte progresiv până când şi cea mai mică omitere va fi o mică gaură neagră care va umbri totul şi va nega efectul oricărei clipe de fericire. Oglinda e la fel. De fapt noi ne schimbăm. Tu, prin prisma a ceea ce spui şi faci încercând să atenuezi impactul faptelor, eu încercând să mă prefac că e totul în regulă când de fapt nici măcar paleta de culori care îmi luminează ziua nu a rămas pe loc. Te întrebi ce tot vorbesc şi reiterezi chicotind înlemnirea faptelor, încercând să faci din schimbare o glumă trivială de la o emisiune cu patimi de şedinţă de guvern. La mine nu ajunge decât biciuirea cuvintelor şi modul în care acestea lasă urme în interior. Nici măcar tu nu mai crezi ceea ce spui şi asta transformă fiecare cicatrice într-o brazdă în care ai semănat furtună. Şi totuşi tu insişti şi persişti cu acele cuvinte în mintea mea, implacabile şi tăioase pentru suflet. Nimic nu se schimbă e încă un strop care face ca paharul să dea peste, pentru că nu îl pot bea cât timp nu vreau înapoi decât prietenia dintre noi... Ai greşit fereastra, ai greşit numărul, ai greşit sufletul, tocmai pentru că eu nu mai sunt de mult aici, am rămas undeva în amintirea unde prietenia nu se schimbase. Cel de acum nu e decât o umbră dintr-o viaţă pe care trecutul nu o mai leagă de viitor decât printr-o amintire ştearsă. Nu se va schimba nimic!