E rupt? Nu, încă ticăie... Îl adun cu mâinile şi îl strâng la un loc. Fac mâinile căuş şi îl ascult cum bate. Azi ticăie, mâine bate, într-o zi o să stea. Şi cu ce îl lipesc? Un fir roşu şi vârtos se prelinge din el spre genunchii mei şi îi arde. Îl simt cum îşi face loc prin genunchiul meu şi se întoarce acolo unde aparţine, în pământ. Las lacrimă să cadă peste el şi presez bucăţelele mai aproape. Poate, poate se lipeşte. Poate nu mai lăcrimează şi el cu sânge. Poate nu mai cere să fie strâns. Poate îşi pierde graiul şi lasă nopţile să aibă tihna necesară şi zilele să aibă ordinea firească. Sau poate nu... Îşi cere lacrimile şi se adună la un loc, îşi cerne povestea şi îşi aduce aminte de fiecare lacrimă, de fiecare clipă în care a fost izbit şi îmbrăţişat, doar ca să fie izbit iar. Şi zidul are mereu altă formă, alt loc, e un alt miros, sunt alte braţe, alte priviri, altă întâmplare cu un finaluri multiple, altă alegere greşită, alt final corect. S-a lipit şi îşi reia locul, strâns şi închis. În ceaţa minţii, în colţul întunecat al gândirii, acolo îşi petrece degetele peste cicatricile sângerânde încă. Ce mai contează încă una? Ce mai contează încă o înfrângere? Priveşte la colecţia de cicatrici şi mai adaugă pe ea un sărut părintesc, o îmbrăţişare prietenească şi nişte cuvinte blajine care consfinţesc destinul. Răsuflă din greu şi îşi caută cuvintele, priveşte amar prin ochii plini de lacrimi şi încearcă să pătrundă prin ei înapoi la lumina. Se şterg lacrimile şi revin cuvintele în gâtul strâns de emoţie. Şi din suflet revine vlagă în voce: "Să ai grijă de tine!" şi se sparge iar, de dată asta în mii de bucăţi, oglinzi în lacrimi care nu mai răzbat la interior. Corpul se îndepărtează de ea, la exterior calmul domneşte dar în interior doar lacrimile au mai rămas. Sufletul, spart pentru a mia oară în bucăţele, se stinge în ele şi dispare. Rămân doar noaptea, vocea, sărutul şi îmbrăţişarea ei. Nu le-a meritat, destinul a decis că nu se cuvine să le primească nici acum. Intersectaţi pentru o clipă, marcat pe vecie. E rupt? Nu, încă ticăie...
.--. . -. - .-. ..- / ... .. -- --- -. .-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu