Closer to you...Bright Lights

o notă.slabă şi plăpândă, abia dacă răzbate dintr-un difuzor oarecare aflat în capătul celălalt al încăperii. dar de cum a început am ştiut că liniştea mea a dispărut. îmi doream doar să mă cunoască,să mă vadă,să ştie că exist,că pot fi următoarea notă pe un portativ înecat în lacrimi.şi am fost.am fost şi prima şi ultima notă.am fost şi a fost,dar nu a fost să fie. eram din ce în ce mai aproape de ce îmi doream,dar eram din ce în ce mai singur,mai stingher,mai pierdut între două acorduri de inimă strânsă între corzile unui pian,ciupită precum o chitară exact înainte de un ritm nebun al unor suflete ce s-au regăsit după ce au fost despărţite de timp. closer to you... am fost oare chiar atât de aproape dar niciodată acolo unde aş fi vrut să fiu? priveam în oglinda ochilor tăi şi realizam că fiecare pas care mă aducea mai aproape de fapt mă îndepărta,că alunecam pe mirajul unui vis pierdut ce nu se putea redresa... oglinda s-a spart la primul meu cuvânt,la prima şoaptă de durere pe care sufletul meu a folosit-o drept pansament pentru rana pe care timpul o săpa cu sârg în inimă. de fapt plutisem în direcţia opusă si acum acel noi era mult prea departe pentru a mai fi atins,pentru a se mai afla la doar o aruncătură de vis.şi aşa am simţit cum totul pleacă,dispare şi se năruie de parcă nu ar fi fost niciodată aievea. şi sufletul s-a ofilit udat de atâtea lacrimi şi a devenit de piatră,a abandonat lumina pentru un colţ de linişte în întuneric,pentru că odată cu ea ai pierdut şi ceea ce erai odată, ceea ce ai fi vrut să faci şi să demonstrezi.fără sens si fără pic de înţeles aştepţi ca lumina să revină în locul ei,ca viaţa să curgă iar spre ziua de mâine şisă nu mai fie doar un deja-vu al lacrimilor stinse în inimă ieri... e final de drum pe aripi de scrum, început de zbor în şoapte de dor,sclipire de lacrimă în abis de patimă...dar nu-i decât vis plamadit în oglindă paradox al unei inimi stinse care din cenuşă vrea să se aprindă!