...Be Somebody...

Permisiunea de a uita, teama de a pierde, dorinta de a... In locul punctelor se poate pune orice, pentru ca avem dreptul de a visa la orice. Nu conteaza daca este legal sau moral, daca se potriveste cu ceea ce suntem, cu linia pe care se indreapta viata noastra, cu asteptarile celor din jur. Nu conteaza nici macar pentru ceea ce avem noi in interior pana nu se indeplineste dorinta. Regrete? Prea putine. Nu voi spune ca nu am, pentru ca ar fi ideal, pentru ca exista acolo si imi aduc aminte ca mereu am avut de ales. All the wrong choices. Mint. Nu toate, doar cateva care au contat. Mergem inainte, spre viitor. Doar ca ne impiedicam de fiecare data de ecourile care ne prind din urma. Trecutul din spatele nostru e reflexia pe care viitorul ne-o prezinta de fiecare data cand o ceva din trecut ne mai ridica un obstacol ce trebuie invins/ocolit. Trec prin obstacol, il ignor precum o greseala de proiectare. Dar cu ce pret? Cine poate afirma cu tarie ca bucata de suflet pe care am pierdut-o in timp ce treceam prin greseala fara sa o corectam nu ma va bantui pe viitor? Am evitat inevitabilul? Nicidecum. Doar l-am amanat pentru inca o rasuflare, cat sa ma prinda pe picior gresit cu prima ocazie, sa imi demonstreze ca fiecare cuvant care nu a fost spus la vremea lui isi pierde vin valoare, fiecare mana pe care am refuzat sa o intind doar pentru a da o lectie (asa cum mintea mea ascunsa in spatele unei ratiuni inumane a dorit) va cere un efort in plus pentru a imi recapata echilibrul, fiecare cuvant spus doar pentru ca asa am gandit fara sa imi dau seama ca am in fata o persoana care va fi ranita imi va ingusta drumul... Toate aceste lucruri se vor aduna pana nu va mai fi un drum, nu va ma fi nici macar o poteca. Si atunci voi vedea cat de adanc este de fapt abisul pe care nepasarea mea l-a creat. Atunci voi putea spune ca am castigat pierzand in fata a tot ce sta inchis. Luxul de a uita. Asa e mai corect. Este un lux pe care mi-l permit prea mult in ultima vreme. Pentru toate greselile uitate le voi repeta. Fight fire with fire. E uneori singurul mod in care mai pot ridica ochii din pamant uneori. Ma intorc si privesc spre ceea ce nu mai pot ignora. Pietrele aruncate care in trecut aveau un ecou mic au doar tulburau pe moment oglinda apei acum au devenit valuri. Si se opresc, rand pe rand. Lovesc in locurile din care eu nu am stiut sa ofer, in cele de neclintit, in cele de negasit pana acum chiar si de cele mai amare sau dulci cuvinte... Fortareata ce o credeam de neclintit cedeaza, isi pierde echilibrul, se lasa in voia valurilor, se preface in lacrimi si se prabuseste in voia valurilor. Nu mai exista nici un truc, nici o portita de scapare, resimt fiecare zid de care ma izbesc valurile ca si cum ar fi un fier incins care patrunde in suflet si ma pedepseste. Prin abis, cu toate ranile la vedere, un exponat a ceea ce nu trebuie facut in viata, raman abandonat la inceputul unui nou drum de valurile care si-au pierdut puterea. Nu mi-am platit greselile, nu am reparat nimic, nu am inchis nici o usa catre trecut, nu am evitat nici un abis, nu am amanat nimic. Doar am dat o forma si mi-am infruntat partea ce nu vrea sa admita ca a gresit. Dar acesta este adevarul. Si ranile ramase pe suflet vor sta drept marturie a greselilor facute atunci cand am uitat ca inainte de toate trebuie sa fiu om si sa am in primul rand suflet si doar dupa aceea ratiune... Imi cos singur rana adanca ramasa cu firul impletit din ratiune si lacrimi. Trebuie sa inaintez, trebuie sa imi dovedesc mie ca se poate. Daca cei din jur nu m-au abandonat dupa toate cele intamplate inseamna ca mai exista speranta. Si cat timp mai exista speranta voi inainta... Iertati, dar niciodata sa nu uitati!... Un An O Luna Si O Zi...Be Somebody...