Within your armour

Și mă pierd în ochii tăi căutând ceva pierdut de mult. Un colț de răsărit îți aprinde umărul gol și se ia la întrecere cu vântul care îți despletește părul. E totul închis și abrupt, e un capăt de drum. Dar brațele nu vor sa renunțe. Încleștate precum un destin învolburat menit să răstoarne orice prejudecăți care ii barează drumul, ele se încăpățânează sa rămână neclintite. E caldă atingerea lor și suflarea care îmi mângâie mâinile îmi da fiori. E plăcerea unui suflet care se leagănă amețitor intre extaz și agonie, intre sentimentul de nestăvilit al unei îmbrățișări promise în priviri și cel al unei despărțiri prevestit de primul fior al unei atingeri de foc. E liniște acum. O liniște revelatoare care îmi picură pe suflet bătăile inimii tale. Ma învăluie euforia brațelor tale și îmi caut ultimele picături de rațiune pe gâtul tău,acolo unde șuvițele tale renunță la cucerire, preferând adăpostul lobului urechii ce refuza sa audă altceva în afara de freamătul mâinilor hoinare pe tărâmul obrajilor. Și buzele îți sunt de foc iar răsăritul caută să piardă în colțul lor o șuviță arămie. E tentația mirajului, e șoapta unei zâne ce-mi cere doar o sărutare înainte sa dispară în negura timpului. Îmi las sufletul să se scurgă ușor pe buzele ei în timp ce strânsoarea brațelor devine ușoară și dispare odată cu prima lacrima. E doar un răsărit împietrit între zidurile cărora singurătatea le-a răpit de mult timp sensul de "casă". Mă ridic și îmi regăsesc puterea de a continua. Chiar dacă nu ai încă un nume și nu știu dacă în viața asta vei avea,îmi las sufletul îmbăiat în căldura din inima ta. Pentru că în viața asta unica mea armura este privirea ta...