Vals-Tango tăcut

In the shadow awaits a desire... Pe cale să adorm, doar cu torsul pisicilor în urechi, încerc să-mi găsesc echilibrul... Un pas... Încă unul... Rotirea îmi creează ameţeală şi îmi dă un imbold spre fericire. Nu ştiu unde sunt, nu ştiu bun dar sunt prins în acest lanţ al unui vals ce pare ireal. Adânc, intrat în sângele meu, mă face să uit de orice urmă de tristeţe. Şi magia continuă. Încă un pas, încă o rotire, încă o privire, încă o licărire, încă odată şuviţele de păr îi ascund privirea într-o cerc enigmatic şi hipnotic. E semn că totul se aproprie de sfârşit, de momentul în care timpul se va nărui într-un ultim pas adăugat... A încetat, odată cu timpul şi-a ascuns şi sufletul. O îmbrăţişare... Şi totul s-a sfârşit. Pentru că asta îmi doresc de la ziua de azi, asta caut în ziua de ieri şi după asta voi tânji mereu. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Şi sunt iar treaz. Vis, astral sau realitate, eu am fost acolo şi atingerea paşilor ei încă îmi luminează gândul şi îmi îmbogăţeşte inima cu o bătaie care va rămâne pe veci numai a ei... E doar un vals-tango tăcut, pentru că din tăcere mereu extragem sufletul la puterea absolut!