Fără...

Fără durere, fără plăcere, fără o urmă de mângâiere, fără cuvinte şi fără de minte, fără tăcere şi fără veşminte, fără un gând cules din abis, fără a cere şi a fi interzis, fără amânare şi fără cedare, fără o umbră şi fără de soare, fără o zi şi fără de lună, fără de-un strop de adevăr în cunună... Doar cu speranţă şi lacrimi aprinse, doar cu un pas prin porţi interzise, doar un viitor care se urzeşte în vise...

"Dans mes nuits je vois des murs de feu"

Visez... De fapt simt exact ceea ce îmi doresc. E căldura zidului de foc, căldură ochilor ce ard lumina din suflet pe loc. Mereu de partea cealaltă a zidului, de partea cealaltă a flăcărilor, pe muchia unei monede care a căzut de mult refuzând să aleagă. Ating flăcările şi intru în foc sub călăuzirea sufletului ce îmi păstrează în inimă un loc. Un foc roşu, din sânge născut, un foc negru, din lacrimi crescut, un foc verde, de ani plămădit, un foc alb, din inimă hrănit. Azi sunt în foc şi totuşi nu mă arde, îi simt căldură şi totuşi nu mă pot întoarce, mă mistuie şi nu îmi dă voie să regret, îmi umple sufletul şi nu mă lasă să-l înec. Prin zidul de foc, mergând spre a zilei de mâine menire, mistuit şi absorbind căldura fiecărei inimi, îmi las în urmă mintea mea cea oarbă, pentru că în fiecare zi port în suflet îmbrăţişarea ei caldă!

Vals-Tango tăcut

In the shadow awaits a desire... Pe cale să adorm, doar cu torsul pisicilor în urechi, încerc să-mi găsesc echilibrul... Un pas... Încă unul... Rotirea îmi creează ameţeală şi îmi dă un imbold spre fericire. Nu ştiu unde sunt, nu ştiu bun dar sunt prins în acest lanţ al unui vals ce pare ireal. Adânc, intrat în sângele meu, mă face să uit de orice urmă de tristeţe. Şi magia continuă. Încă un pas, încă o rotire, încă o privire, încă o licărire, încă odată şuviţele de păr îi ascund privirea într-o cerc enigmatic şi hipnotic. E semn că totul se aproprie de sfârşit, de momentul în care timpul se va nărui într-un ultim pas adăugat... A încetat, odată cu timpul şi-a ascuns şi sufletul. O îmbrăţişare... Şi totul s-a sfârşit. Pentru că asta îmi doresc de la ziua de azi, asta caut în ziua de ieri şi după asta voi tânji mereu. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Şi sunt iar treaz. Vis, astral sau realitate, eu am fost acolo şi atingerea paşilor ei încă îmi luminează gândul şi îmi îmbogăţeşte inima cu o bătaie care va rămâne pe veci numai a ei... E doar un vals-tango tăcut, pentru că din tăcere mereu extragem sufletul la puterea absolut!