.......

Nici mare nici mică, slăbită şi tristă, se pierde în lumea din lună deprinsă. Şi toarce întinsă pe braţe agale la fel ca fuiorul bunicii în zare. În zare pe prispă se pierd ochii mei, în albul desprins din mustăţile ei cu picuri de lapte prin suflete chei. Şi toarce, prin vise şi blana cea moale, adulmecă-n somn a catifea moale. La capul meu stă, din ochi i se pierde lumina din clarul blândeţei şi cerne în zile, minute secunde şi clipe... E o mică pisică ce azi prinde aripe...