Înveţi să nu crezi

A început cu o mică înţepătură, o durere surdă care venise de nicăieri şi prevestea un mare nimic. Te-am privit în ochi pentru ultima dată, ştiind că ai să pleci. Nu o să mă opun, nu are sens. Încet încet, cu fiecare îmbrăţişare şi fiecare replică pierdută printre pahare te-am scos din suflet, la marginea lui, la marginea gândului unde durerea nu are limite în încercarea de a se opune destinului. Implacabil, fiecare vorbă urmată de un zâmbet în care se pierdea şi ultima literă pe care sufletul o înţelesese nu făcea decât să reseteze polii unui magnet care nu existase până atunci. Fără să ştiu visul s-a terminat, cenuşa iernii s-a aşternut şi te-am găsit în mijlocul sufletului meu, străpungând inima şi mintea cu rădăcinile tale seculare. Te-ai strecurat acolo ca o pisică, neauzită şi nevăzută... Tu eşti în centru sufletului meu, impregnată bine, acolo unde eu nu voi ajunge niciodată pentru că nu vreau să îţi pătez amintirea... Eu merg acolo unde mă va duce drumul. Te-am scos din suflet când te-am îmbrăţişat, cu ochii în el definitiv te-ai impregnat... Into the nothing, no hidden catch, no strings attached, don't wake me 'till the morning after...