Alpha...sau Omega...Maybe in between

Am uitat. Sau poate vreau sa uit. Sau voi uita. Cert e ca toate au trecut. Chiar toate? Chiar toate! Am ramas doar eu si nebunia mea temporara. Macar acum sunt sigur ca nimeni nu va mai avea de suferit din cauza "crizelor mele de personalitate". Nici macar eu. Nastere...Prima imagine...Prima atingere...Prima tresarire...Ma inalt si zbor, plutesc si cad, ma prabusesc in tacere si ma sparg, ma adun si ma ridic doar ca sa o iau de la capat... Cercul nu poate fi intrerupt. Ma amagesc cu faptul ca am iesit din fostul cerc. Dar am intrat in alt cerc. Si tot asa. Invat, zbor si plutesc mai mult, ma prabusesc mai lin, ma sparg mai greu. Dar tot ma sparg. Si de fiecare data sunt mai greu de adunat. Durerea e din ce in ce mai mare atunci cand ma sparg, desi imi promit ca nu va mai durea la fel de rau.Uit cine sunt si o iau de la capat. Me regasesc in cioburile aruncate prin ochii celor din jur. Nici ei nu ma mai recunosc. Ma reinventez, reiau zborul. Ma lupt cu mine si cu toata lumea si accept tot ce mi se intampla, in acelasi timp. Sunt nebun si nu neg lucrul asta, dar imi tin nebunia pentru mine. Vad cum in jurul meu totul se destrama, se recladeste, totul se schimba. Imi simt buzele arse de sete. Setea de sarut, de viata, de o ea care pare ca nu mai apare in zare. In timp ce ma prabusesc imi vine in minte un gand: daca eu fug de ea in loc sa ma duc spre ea? Dar nu am timp sa mai iau in considerare variabila asta. Sunt iar la pamant. Adun bucatelele si le pun in ochii strainului care isi reia zborul nebunesc... Il pierd cu ochii in zare si il vad cum apare in spatele meu. trece prin mine si imi aduce aminte de gustul amar al lacrimilor zadarnice. Atat ale mele cat si ale ei. Eu sunt strainul dar el nu mai e "eu" de mult. Nu cred ca e inceputul si nici sfarsitul. Sunt pierdut undeva pe drum. Drumul spre ea? Nu. Drumul spre mine. Pe ea o voi gasi odata cu mine. Si atunci ma voi regasi. Pana atunci zbor si ma prabusesc. Nu ma plang, doar ma prabusesc... Sa nu-mi pierdeti cioburile atunci cand le gasiti. Pentru ca am nevoie de voi asa cum am nevoie si de ele. In mintea si sufletul meu sunteti vesnici si de neinlocuit .