Floare Dalba

Noapte buna! Un fulg de nea se plimba pe pervazul geamului meu.Parca incearca sa intre inauntru, zgribulit de gerul care a inghetat pe oricine a avut curajul sa-l infrunte.Ma uit la el cu oarecare mila si incerc sa ma gandesc la ceva...Simt in mana dreapta o atingere calda si imi aduc aminte ca nu sunt singur.Mana ingerului meu ma tine ancorat intr-o lume mult prea pragmatica pentru un anotimp precum iarna. Ii strang mana si privirile noastre se intalnesc...Are privirea la fel de sfioasa ca si in ziua in care am cunoscut-o...Parca a fost ieri.Si totusi a trecut ceva vreme.Pentru mine deja a trecut o eternitate.Dar a meritat sa astept o eternitate.Acum simt ca sunt implinit,simt ca nu pot sa-mi doresc mai mult de la viata asta.Nimic nu poate conta mai mult decat ea si nimic nu va putea schimba vreodata lucrul asta.Fata ei alba se imbujoreaza brusc,de parca primavara i s-ar fi asternut pe chipul de nea.Suvitele ei de par ii cad larg peste umeri...Ma saruta incet pe frunte si apoi imi face o cruce drept sigiliu in locul in care m-a sarutat.Ii intorc sarutul pe frunte si ii cuprind o suvita de par intre degete.Suvita de par pare asa de fina...Parca mai fina si mai neajutorata decat pare posesoarea ei.Ma cufund in continuare in ochii ei.Cum pot doua lucruri atat de mici cum sunt ochii ei sa aiba atata putere?E o predare deliberata si dulce.Dar nu ii mai simt mana si chipul ei incepe sa dispara sub jocul fulgilor de nea! O zana,o fantasma a noptii,o plasmuire a iernii,un mit al zilei...Un vis! Ma trezesc, ma pierd iar in fulgii de nea si ma amestec iar in jocul lor! Ce sunt eu? Un fulg de nea ce a poposit pentru cateva secunde la geamul unei zane! Noapte Buna!