luni, 8 martie 2010
Fals
Zambesc…E un zambet fals, dar eu zambesc. Increzator in sansele mele de a insela inca odata viata, eu zambesc. Dar amara e culoarea zambetului meu, fad si fara de inteles, si grea este privirea care-mi scruteaza fata, cautand chiar si cea mai mica urma de ezitare. Inca odata am raspuns gresit. Ce sens mai are sa-ti oferi opinia, daca aceasta este considerata gresita sau deplasata inca de la primul sunet pe care l-ai scos? Uite ca are! Parerea mea deranjeaza… De ce nu?! Ma simt acum mai bine decat m-am simtit in ultimele milenii. Pribeag la Portile Raiului si Iadului in acelasi timp, sufletul meu isi gaseste, intr-un final nesperat, identitatea… Dar si-o pierde exact in clipa in care credea ca totul s-a sfarsit… Acum totul s-a sfarsit, pentru ca in secunda imediat urmatoare ciclul pribegiei sa inceapa din nou. Sarcastic si fara de sfarsit, destinul pare ca a pierdut din nou ceva pe drum. Si acel ceva sunt eu… Privesc cu mirare spre un pendul… Unde ma aflu? Buna intrebare! Ar trebui sa stiu, dar gandul nu vrea sa-mi raspunda si mintea mea pare sa se legene odata cu pendulul. Dar am mai fost aici!?! Si nu doar odata! Blegul de mine! Incep sa vorbesc cu pendulul, de parca ar fi o entitate… Dar pendulul imi raspunde… Atunci observ ca timpul nu mai inainteaza, ci merge inapoi, odata cu pendulul care-mi raspunde la intrebari cu o logica pe care nu o pot contesta. Ce imi raspunde? Nu imi mai aduc aminte! Am pierdut vorbele pe drum… Sau poate ele m-au pierdut pe mine! Nu mai conteaza! Am gasit raspunsul! Il spun cu voce tare si cu o convingere de fier, incruntandu-ma putin ca sa-mi justific alegerea si sa subliniez motivul meu. Dar mint! Ma mint pe mine, ii mint pe cei din jur… Si pentru ce? Pentru liniste, pentru ziua de maine, pentru ziua in care voi putea spune clar ceea ce gandesc fara a mai fi judecat si categorisit, pentru ziua in care linistea nu va mai insemna singur, pentru ziua in care destinul nu va mai insemna blestem! Satisfacuta de raspuns, umbra blestemului meu se asterne iar la loc de vaza peste mantia destinului. Cine a castigat? Eu! Cine a pierdut? Eu! Dar destinul ma provoaca iar cu o ghicitoare! Umbra blestemului iar imi intuneca mintea si iar…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu