"Ascolta il tuo cuore"

"...È difficile capire
Qual é la cosa giusta da fare
Se ti batte nella testa un'emozione..."

Trec de multe ori pe langa ea. Ma uit uneori la ea dar de multe ori raman cazut pe ganduri. Nu stiu de unde sa incep si cum sa continui. Sau unde sa termin. Oricum stiu ca nu trebuie sa incep. Ar fi pacat. Una e sa pot vorbi cu ea fara oprelisti si alta e sa stric totul spunand tot ce mi-a mai ramas pe suflet. Mi-e teama ca increderea o sa ajunga iar pe ultimul loc, ca tot ce o sa spun o sa fie interpretat aiurea si o sa ma intorc in ceata in care umblu fara sa luminez nimic. De ce sa ii intunec si ei ziua? Pentru ce? Doar pentru ca eu am in mine niste cuvinte nerostite? Nu are sens, e un egoism pur. In fiecare zi tinde sa treaca peste ratiune si sa iasa la suprafata si in fiecare zi il opresc la timp. O vad cum zambeste si rade. Ce drept as avea eu sa ii rapesc linistea? Nici unul. Nimic pe lumea asta nu poate justifica acele cuvinte. Si atunci de ce ma simt asa de rau cand mai trece o zi si tac? Dar o sa tac in continuare. Asa o sa ma pot bucura in fiecare zi de zambetul ei, de discutiile si de compania ei, fara sa ma priveasca ciudat sau sa se fereasca de mine. Cum ramane cu sufletul? Sa taca! Pentru ca oricum in fiecare zi ne luptam ca sa nu ramanem singuri... "Daca te doare inseamna ca inca mai e acolo." Si azi voi trece pe langa ea si probabil ma voi multumi cu un simplu salut si o discutie despre diverse lucruri. Sper sa fie de ajuns pentru mine.
Si la final ceva sa mai insenineze putin lucrurile: